100 de ani! Atât a fost nevoie pentru ca una dintre cele mai remarcabile artiste ale secolului trecut să fie redescoperită. În urmă cu doi ani, Villa Liebermann din Berlin i-a dedicat o expoziție specială, care a marcat 100 de ani de la dispariția celei care a fost Dora Hitz, pictorița familiei regale a României. Iată că artista a rămas în atenția muzeelor.
Dora Hitz, „Tandrețe maternă”, 1897, colecție privată. © Oliver Ziebe, Berlin.
Chiar dacă Dora Hitz nu a fost niciodată în Olanda și nici nu a interacționat cu mediul artistic de aici, Muzeul Drents De Buitenplaats a considerat că publicul trebuie să afle mai multe despre artistă. Este un muzeu care acordă constant atenție artistelor uitate de istoria artei. Nu știm cât de vastă este opera ei, pentru că multe lucrări se află în diverse colecții particulare. Mai sunt atât de multe de descoperit, spune curatoarea expoziției, Berber van der Veer:
„Dora Hitz s-a născut în 1853, însă multă vreme s-a crezut că s-a născut în 1856. Cel puțin, aceasta a fost convingerea noastră până de curând. Recent, a fost găsit în arhive un certificat de botez care arată că s-a născut în 1853. Este un exemplu al noilor descoperiri făcute în ultimii ani. Mai știm și că a pictat mult mai multe portrete decât cele pe care le cunoaștem astăzi. Atunci când realiza portretul unei anumite persoane, lucrarea era adesea prezentată mai întâi într-o expoziție. Abia după aceea era predată persoanei care comandase portretul. Acest lucru era benefic pentru reputația Dorei Hitz: îi sporea vizibilitatea și îi consolida poziția. În cataloagele acelor expoziții găsim mențiuni precum «pictat de Dora Hitz», dar nu avem nicio idee unde se află astăzi aceste portrete. Așadar, mai sunt atât de multe lucruri de descoperit.”
Știm însă că, la vremea ei, Dora Hitz a fost una dintre cele mai importante personalități ale mediului artistic berlinez. Este greu să o încadrăm într-un anumit curent artistic. A început într-un stil impresionist, însă, mai târziu, stilul ei a devenit mult mai expresionist. A ținut pasul cu transformările radicale ale epocii sale. Opera ei este foarte diversă. A pictat peisaje simple, dar și scene cu diverse personaje anonime, multe dintre ele femei. Florile și natura, în general, au fost surse de inspirație pentru Dora Hitz. Mai mult decât atât, artista și-a înființat la Berlin propria școală de artă pentru femei.
„Dar, bineînțeles, trebuia și să câștige bani”, adaugă Berber van der Veer. „Primea adesea comenzi din partea unor personalități importante, mai ales din elita culturală și politică a Berlinului, care își doreau lucrări semnate de Dora Hitz. Astfel, a pictat numeroase portrete ale unor mari industriași berlinezi, de exemplu.”
Expoziția din Regatul Țărilor de Jos se concentrează asupra lucrărilor din perioada berlineză. Sunt expuse în total 20 de picturi, unele dintre ele cu adevărat monumentale, cum este „La cules de vie”(1910), în care „figurile sunt în mărime naturală, tușele de pensulă sunt lungi și grațioase, iar lumina are o căldură aproape tangibilă”, după cum spune Berber van der Veer.
Dora Hitz, „La cules de vie”, 1910, Stiftung Stadtmuseum, Berlin. © Oliver Ziebe, Berlin.
Nu lipsește nici portretul Mariei von Brocken, prietena apropiată a Dorei, cu care aceasta a împărțit un apartament la Berlin timp de cel puțin 20 de ani. Și totuși, organizatorii nu au putut ignora o perioadă foarte importantă din cariera artistică a Dorei Hitz: cea petrecută la curtea regală a României.
Imagini din expoziție. © Bob de Vries.
„Dora Hitz s-a născut într-un sat mic din Germania. Mai târziu, și-a dorit să studieze la Academia de Arte din München, însă femeile nu erau admise acolo. În schimb, a urmat cursuri private, destul de costisitoare. Astfel, a reușit să expună o lucrare la Palatul de Cristal din München. Este vorba despre acele mari clădiri din oțel și sticlă, dintre care multe au fost distruse ulterior de incendii. Nu știm exact ce pictură a expus acolo, dar știm că lucrarea a fost văzută de Elisabeth zu Wied, o prințesă germană care avea să devină ulterior regina României. Elisabeth zu Wied a luat-o pe Dora Hitz cu ea în România, unde artista a devenit pictorița Curții Regale. Acolo a realizat picturi murale superbe, inspirate de cărțile scrise de regină sub pseudonimul Carmen Sylva, în special la Castelul Peleș. Sigur că a fost imposibil să expunem aici acele picturi murale, dar am amenajat o sală cu proiecții ale acelor compoziții impresionante”, a mai spus Berber van der Veer.
Pe ecranul computerului am așezat una lângă alta fotografii cu cele două femei atât de talentate: Dora Hitz și Carmen Sylva. Am încercat să-mi imaginez dialogul lor de la prima întâlnire. Oare ce a făcut-o pe regină să remarce lucrarea Dorei? Poate a fost un peisaj care a inspirat-o? Și cum a convins-o pe artistă să vină în România? Ce își împărtășeau cele două artiste când luau ceaiul împreună? Oare își povesteau impresii din călătoriile lor? I-o fi vorbit Carmen Sylva despre șederea ei în Olanda, în vila din Domburg care astăzi îi poartă numele? Poate că, cine știe, într-o zi, va scrie cineva un scenariu de film. Până atunci, avem poeziile reginei și picturile Dorei.
Dora Hitz în atelierul ei, 1898, autor necunoscut, sursa: Wikipedia.
Regina Elisabeta a României, ilustrație din volumul „Carmen Sylva, viața și opera ei”, de F. Smit Kleine, colecția Rijksmuseum.
