Nelly van Doesburg și Constantin Brâncuși, o legătură de suflet
Numele lui Constantin Brâncuși apare în paginile presei olandeze încă din anul 1920, când lumea artei începea să simtă suflul unei noi epoci. Pe 24 martie, Algemeen Handelsblad scria despre expoziția Section d’Or de la Paris, aducându-l pe Brâncuși în prim-plan alături de Braque, Kupka, Ferat, Angiboult și Duchamp-Villon. În același articol apărea și numele lui Theo van Doesburg, reprezentantul mișcării De Stijl, o încercare radicală de a rescrie limbajul artei și de a crea o viziune universală, ce depășea limitele convenționale. Această mișcare reunea pictori, sculptori și designeri în căutarea unui limbaj care să reconfigureze însăși esența vieții cotidiene. Nu este de mirare că Brâncuși, sculptorul care transforma piatra în emoție pură, s-a apropiat de artiștii acestei revoluții vizionare, în special de Theo van Doesburg și de soția lui, Nelly. Ea avea să devină o punte vitală între Brâncuși și Țările de Jos.
Nelly van Doesburg. ©RKD Research
Birgit Boelens, curatoare a expoziției „Brâncuși, nașterea sculpturii moderne” de la Muzeul H’Art din Amsterdam, descrie cu admirație rolul jucat de Nelly van Doesburg:
„Legătura cu Țările de Jos s-a întărit datorită ei. Nelly era o prezență activă, o forță în lumea avangardei. Locuind aproape de Paris, alături de Theo, a fost ea cea care i-a îndemnat pe artiștii olandezi să descopere atelierul lui Brâncuși. «Trebuie să vedeți acest loc», le spunea. Theo, Willem Sandberg, Karel Visser – toți au urmat această chemare. Deși Brâncuși nu a fost membru oficial al mișcării De Stijl, numele său răsuna încă din primul număr al revistei”.
Sculptorul român primește şi vizita lui Herman Bieling, fondatorul mișcării De Branding din Rotterdam. Legătura lor duce la invitația pentru Brâncuși de a participa la expoziția aniversară a grupului, găzduită de Muzeul Stedelijk din Amsterdam. Ariane Coulondre de la Centrul Pompidou subliniază importanța acestei colaborări într-un articol publicat în catalogul expoziției de la Muzeul H’Art (cea de-a doua curatoare a expoziției recent deschisă):
„Prezența lui Brâncuși a fost cu siguranță stimulată de participarea lui Van Doesburg, care expunea două lucrări în cadrul aceleiași expoziții.”
©delpher.nl
Pe 3 februarie 1926, De Vaderland scria cu admirație despre sculptorul român:
„Pe lângă Mondriaan, mai este un exemplu de cristalizare matematică. Este vorba de sculptorul român Brâncuși, care trăiește la Paris, părintele celei mai tinere generații de sculptori. Un ascet modest, solitar, ca și compatriotul nostru. Dar unul care plasează intuiția divină mai presus de filosofia intelectuală. L-aș numi un bergsonian. Fără legi deductive stricte în care realitatea rebelă este forțată împotriva voinței sale, ci cea mai suplă inducție. Nu un automat al algebrei, ci un preot al geometriei superioare.”
Prin urmare, se împlinesc 100 de ani de la prima prezență a lui Brâncuși într-o expoziție din Țările de Jos. Relația cu Willem Sandberg, curator al Muzeului Stedelijk din Amsterdam, are ca rezultat participarea lui Brâncuși, în 1938, la o expoziție de proporții, dedicată artei abstracte. Din nou, Birgit Boelens:
„Au fost câteva expoziții la care Brâncuși a ales să participe în timpul vieții sale. A fost reprezentat inclusiv în expoziția Arta abstractă, de la Muzeul Stedelijk. Mai mult decât atât, și-a adus singur sculpturile cu trenul, cu o zi înainte de deschiderea expoziției. Și acolo a avut o sală numai pentru lucrările lui. Asta arată cât de important era deja considerat.”
Catalogul expoziției de la Muzeul Stedelijk Amsterdam din 1938
©delpher.nl
În recenzia din cotidianul De Telegraaf din 12 aprilie 1938, autorul îi dedică un fragment generos:
„Și oricine vede în expoziție sculpturile românului Constantin Brâncuși, expuse mai fastuos și mai frapant decât și-ar fi putut dori, va concluziona că ele urmează aceeași cale, mutatis mutandis. În ceea ce el numește «Pește», este abandonată sinteza ultimă a acestei creaturi acvatice. «Leda» sa a pierdut orice legătură cu o femeie și o lebădă, în forma sa cea mai profundă, iar «Domnișoara N.C.» poate fi cel mult expresia figurativă a unei trăsături de caracter puternice a celei înfățișate: încrederea în sine. De altfel, abia a fost rostit primul cuvânt despre portret în arta «abstractă».”
Brâncuși și Nelly van Doesburg au fost foarte apropiați, subliniază Birgit Boelens:
„Există foarte multă corespondență, își trimiteau multe vederi. Cred că se înțelegeau foarte bine, sigur erau suflete pereche. Și poate puțin îndrăgostiți, cine știe... În orice caz, este clar că aveau o relație foarte bună. Nelly a înțeles foarte bine cât de important era Brâncuși. Datorită ei, Peggy Guggenheim a cumpărat în cele din urmă Pasărea în spațiu de la Brâncuși. Ea a fost cu adevărat intermediarul.”
Imagine cu Nelly si Pegyy din volumul Peggy Guggenheim and Nelly van Doesburg, de
Doris Wintgens, 2017.
Colecția vestitei iubitoare de artă Peggy Guggenheim a atras atenția în 1951, când a fost prezentată într-o expoziție la Muzeul Stedelijk din Amsterdam. O expoziție care i se datorează aceleiași Nelly van Doesburg. Din nou, Brâncuși nu trece neobservat.
©delpher.nl
Algemeen Handelsblad, 27 ianuarie 1951:
„Din categoria artei cu puternică înclinație filozofică iese în evidență sculptorul Brâncuși, a cărui «Pasăre Măiastră» (1940), executată în metal strălucitor, exprimă magistral aspirația ascendentă mai bine decât orice altă pasăre naturalistă, care, oricât de ingenios ar fi reprezentată, rămâne un animal în costum de pene, fără a se apropia de miracolul de a trebui să străpungă spațiul de bunăvoie.”
Prietenia cu artiștii mișcării De Stijl a avut efect și după moartea sculptorului român. Astfel, în 1970, fostul Gemeentemuseum din Haga (astăzi Kunstmuseum) a organizat prima expoziție solo Brâncuși din Țările de Jos. În biblioteca Muzeului Național din Amsterdam, Rijksmuseum, am găsit catalogul expoziției, care cuprinde toate cele 38 de lucrări provenite din întreaga lume, inclusiv din România.
Prefața catalogului începe astfel:
„Gemeentemuseum din Haga, cu colecția sa extinsă Mondriaan, este locul potrivit pentru a expune lucrările lui Brâncuși. Mondriaan este considerat părintele picturii moderne, iar Brâncuși cel al sculpturii moderne.”
Coperta catalogului expoziției din 1970 de la Gemeentemuseum Haga
Aceasta a fost singura expoziție Brâncuși solo din Țările de Jos până în acest an. Din 20 septembrie 2025 și până pe 18 ianuarie 2026, Muzeul H’Art din Amsterdam găzduiește expoziția Brâncuși, nașterea sculpturii moderne, o expoziție de excepție cu o selecție reușită de lucrări din colecția Centrului Pompidou din Paris. Relația lui Brâncuși cu artiștii mișcării olandeze De Stijl, și în special cu Nelly van Doesburg, este evidențiată nu doar în expoziție, ci și în publicația care o însoțește.
Notă:
Cine a fost Nelly van Doesburg?
Nelly van Moorsel s-a născut la Haga, pe 27 iulie 1899, într-o familie catolică destul de înstărită. Dintre cei cinci copii ai familiei, Nelly a fost cea care a ales o altă cale decât cea religioasă. La 14 ani, a început să studieze pianul la Conservatorul din Rotterdam și și-a încheiat studiile cu un an mai devreme decât era prevăzut. Avea 18 ani când a descoperit revista De Stijl.
Pe 10 iulie 1920, l-a cunoscut pe Theo van Doesburg la o expoziție. A fost dragoste la prima vedere. Relația nu a fost însă pe placul tatălui ei: Theo era cu 16 ani mai în vârstă și, în plus, era căsătorit. Nelly alege viața alături de Theo, cu care se căsătorește abia în 1928, după moartea tatălui ei (în 1924). Îl pierde însă pe Theo în 1931, în urma unui atac de cord.
Întâlnirea cu Theo a însemnat o schimbare majoră în viața tinerei Nelly.
„Van Doesburg m-a transformat, interior și exterior. Toți cei care l-au cunoscut știu că putea scoate la maximum din tot și din toți cei din jurul său. A reușit să-și trezească anturajul; știa cum să transforme. A reușit să-mi trezească personalitatea”, a mărturisit Nelly în memoriile sale.
Foarte repede uită de strictețea de acasă și alege o viață culturală extrem de bogată. Theo și Nelly călătoresc mult, țin prelegeri și concerte de pian în Belgia, Germania și Franța, inclusiv în cercuri dadaiste. Întâlnește foarte mulți artiști importanți, precum Tristan Tzara, Hans Arp, Man Ray, Marcel Duchamp, dar și pe Constantin Brâncuși.
După moartea lui Theo, Nelly se implică și mai mult în promovarea artei acestuia și a altor artiști din mișcarea De Stijl.
Cu Peggy Guggenheim se întâlnește în 1938, la Londra. Cele două devin prietene nedespărțite. Nelly are, în sfârșit, pe cineva care nu doar că înțelege arta abstractă, dar o și colecționează. Datorită ei, Peggy Guggenheim ajunge în atelierul lui Brâncuși și cumpără Pasărea Măiastră.
Nelly van Doesburg s-a stins din viață în 1979, la 76 de ani, în casa din Meudon (Franța), construită după un design al lui Theo.
Nelly van Doesburg
portret realizat de Theo van Doesburg. ©RKD Research
