Van Gogh: credință, speranță, iubire.
Colecția muzeului Kröller-Müller din Olanda.
La marginea pădurii (1883). Așa se intitulează lucrarea semnată de Vincent van Gogh, prima pe care Helene Kröller-Müller a achiziționat-o în 1908. Coincidență sau nu, muzeul care poartă numele acestei colecționare unice se află în mijlocul naturii, astăzi parc național al Olandei.
Vincent van Gogh, La marginea pădurii, 1883, © Muzeul Kröller-Müller.
Helene Kröller-Müller a fost una dintre cele mai împătimite colecționare de lucrări de Van Gogh din lume. În timpul vieții, a cumpărat nu mai puțin de 97 de tablouri ale celebrului pictor olandez, însă doar 88 dintre acestea au ajuns în colecția muzeului. Și, pentru prima dată în mai bine de 20 de ani, toate aceste lucrări sunt acasă, expuse în sălile muzeului.
Într-o expoziție de excepție, lucrările lui van Gogh pot fi văzute în această perioadă nu în ordine cronologică și nici în ordinea în care au fost achiziționate de Helene, ci tematic, mi-a spus curatoarea Renske Cohen Tervaert:
„Prin subiecte foarte personale, prin reprezentări foarte personale, van Gogh încearcă să transmită un mesaj universal. Misiunea lui ca artist, atunci când a început - și, de fapt, chiar și înainte - era să-și ajute semenii. A încercat pentru o vreme să facă acest lucru ca vicar, dar nu a reușit. S-a dovedit un scriitor și un artist extraordinar, dar nu şi un bun orator. Care sunt valorile sale profund personale și, în același timp, universale? Am ajuns la trei virtuți teologice: credința, speranța și iubirea. Sunt şi principalii piloni în viața și opera lui Van Gogh. În jurul acestor trei teme am putut așeza toate lucrările din colecția noastră.”
Imagine din expoziție. © Muzeul Kröller-Müller.
Multe dintre lucrările lui van Gogh călătoresc des în lume pentru diverse expoziții, așa că faptul că acum sunt toate împreună este un moment foarte special. La fel de specială este și colecția în sine. Helene Kröller-Müller a avut privilegiul de a alege din sutele de picturi și desene realizate de pictor în cei zece ani de carieră artistică. În perioada în care Helene a pus bazele colecției sale -1908-1914 - exista un grup mic de colecționari și negustori de artă interesați de arta lui Van Gogh. Cei mai mulți erau în Germania, Franța și Olanda. Înainte de Primul Război Mondial, America avea doar două lucrări de Van Gogh, iar Rusia, zece. Și, până la un moment dat, cea care a controlat prețurile a fost Jo van Gogh-Bonger, văduva lui Theo van Gogh, fratele artistului. Jo s-a îngrijit de opera lui Vincent după moartea celor doi frați. În volumul „De eeuwigheid verzameld” („Eternitatea colecționată”), dedicat Helenei Kröller-Müller, autoarea Eva Rovers menționează că, în 1905, Jo cerea în medie cam 1.000 de guldeni pe lucrare. În 1912, prețul ajunsese deja la 5.000 de guldeni. Această creștere s-a datorat inclusiv Helenei, ca jucător important pe piața colecționarilor de artă.
„La scurt timp după ce a cumpărat prima lucrare, care face parte din perioada olandeză, întunecată”, mai spune Renske Cohen Tervaert, „Helene a achiziționat «Floarea-soarelui ofilită», o lucrare din perioada de la Paris, o lucrare de dimensiuni mari. În acea perioadă, cercurile avangardiste îl considerau deja un mare maestru, dar, în rândul publicului mai larg, nu era încă foarte cunoscut. Datorită faptului că a cumpărat atât de multe lucrări, Helene a contribuit cu siguranță nu numai la creșterea prețurilor lucrărilor lui, ci și la promovarea operei în rândul publicului larg. Și-a dat seama foarte repede că Van Gogh este un mare artist.”
Această floarea-soarelui, scuturată de semințe, culcată și cu tulpinile tăiate, pe un fond albastru ca cerul, mi se pare mult mai seducătoare decât cea pe care van Gogh a făcut-o pentru prietenul lui, Paul Gauguin, și care astăzi atrage milioane de vizitatori în Amsterdam.
Vincent van Gogh, Floare-soarelui fără semințe, 1887, © Muzeul Kröller-Müller.
O altă piesă de rezistență din colecție este „Terasa cafenelei noaptea”, din 1888.
Vincent van Gogh, Terasa cafenelei noaptea, 1888, © Muzeul Kröller-Müller.
O terasă luminată de felinarele cu gaz din Arles, dar și de stelele pe care van Gogh le-a pictat exact așa cum le-a văzut în noaptea de 16 septembrie 1888. Helene Kröller-Müller a reușit să includă în colecția ei și unul dintre cele șase portrete ale poștașului Roulin din Arles. Este un ultim omagiu pe care Van Gogh îl aduce prietenului Roulin, „un republican înfocat”, așa cum îl descrie într-o scrisoare trimisă lui Theo. Probabil de aceea van Gogh a ales aici un fundal floral în culorile Franței.
Vincent van Gogh, Portretul lui Joseph Roulin, 1889, © Muzeul Kröller-Müller.
Și nu pot să nu menționez și o versiune a lucrării pe care Van Gogh însuși a considerat-o o capodoperă: „Mâncătorii de cartofi”. Această pânză montată pe lemn, din 1885, este ultima versiune înainte de cea finală, aflată astăzi în colecția Muzeului Van Gogh din Amsterdam.
Vincent van Gogh, Mâncătorii de cartofi, mai 1885, © Muzeul Kröller-Müller.
Din nou, Renske Cohen Tervaert:
„În cadrul fiecărei teme sunt lucrări din perioada olandeză alături de cele realizate în Franța. Se creează astfel un dialog interesant între aceste opere de artă. Sper ca vizitatorii să nu treacă prea repede pe lângă lucrările întunecate din perioada olandeză; sper să se oprească puțin mai mult în fața lor și să le privească. Știu că astăzi considerăm că lucrările sale colorate sunt mai frumoase, dar în perioada întunecată el a învățat singur cum să facă artă, cum să picteze, cum să deseneze. Se poate vedea astfel evoluția stilistică din opera sa, precum și faptul că scopul artei sale a fost clar încă de la început.”
