Clubul iubitorilor de stilouri din Țările de Jos

Alexandru Iosup:

În mitologia stiloului există și un personaj din România, Petrache Poenaru, care undeva în Franța a inventat un tub în care putea să existe niște cerneală și care la o anumită parte a tubului se anexa o peniță și care peniță putea să folosească o parte din cerneală.  Asta nu înseamnă neapărat că era un stiloul propriu-zis.  În istoria tehnică a stiloului se consideră că, într-adevăr, unul dintre purtătorii numelui Waterman, Lewis, a inventat primul stiloul care chiar funcționează și care poate fi produs industrial. Waterman este considerat părintele acestei invenții pe care a brevetat-o undeva pe la 1883.

Alexandru Iosup:

Tocmai pentru că suntem cu nasul în calculatoare și într-o lume digitală extrem de agilă și de rapidă și, de multe ori, care ne depășește capacitatea de a înghiți tot ce se întâmplă cred că e nevoie să-ți faci timp pentru un pic de viață mai înceată. Se poate întâmpla în mai multe feluri. Îmi place să tai și ridichi. E ok, pot să fac și asta, dar un stilou e ceva care aduce activitate artistică, nu neapărat caligrafie sau desen, chiar și scrisul normal mi se pare altfel. Știm foarte bine din educație că studenții care învață de pe materiale digitale și cu obiecte digitale, de fapt învață mai prost - toate rezultatele arată asta -  învață mai prost decât dacă iau informația și încearcă să o scrie de mână. Se pare că atunci când scrii de mână sunt alte procese cognitive și nu numai că reții - retenția nu mai e prioritatea numărul unu în educație, slavă Domnului - dar începi să gândești mai mult și mai structurat ce vrei să se întâmple. E o altfel de operație. Și, deci, cred că oamenii care vor să se gândească mai profund la ceea ce fac, ar trebui să se întoarcă la scrisul de mână și la stilou.