Bibliotecile publice, în inima Europei
Ce rol are biblioteca publică? Este sau poate fi mai mult decât acel spațiu cu rafturi pline de cărți? Poate biblioteca publică să rezolve probleme sociale, de incluziune, de discriminare sau probleme climatice, în condițiile în care chiar propria existență îi este pusă în pericol? European Cultural Foundation a lansat anul trecut o provocare europeană. Au răspuns biblioteci din toată Europa, cu 60 de proiecte care acoperă o gamă largă de probleme europene, mi-a spus Ruxandra Gîdei, coordonator de programe la European Cultural Foundation:
„În primul rând, poate ar merita menționat faptul că este foarte greu pentru multe biblioteci să se implice în modul în care și-ar dori. Este foarte greu să pună umărul la rezolvarea acestor probleme în momentul în care sunt primele vulnerabilizate, în momentul în care există tăieri de buget. Sunt, cumva, ultimele instituții publice accesibile, gratuite și, din păcate, vedem că peste tot în Europa numărul lor scade, pe de o parte. Pe de altă parte, vedem faptul că la nivelul Uniunii Europene există un interes tot mai mare pentru biblioteci și pentru politici publice, la toate nivelurile, care să susțină mai bine bibliotecile, astfel încât să se poată implica în modul pe care l-am discutat mai devreme. Legat de ce pot face concret bibliotecile, lecția cea mai importantă pe care am învățat-o noi de la bibliotecarii pe care i-am susținut este să își asculte comunitățile, să iasă, de fapt, din bibliotecă și vedem că foarte mulți bibliotecari fac asta foarte bine, practic să vadă care sunt nevoile reale ale comunităților, dincolo de accesul la cărți.”
Cele 60 de echipe din 32 de țări au participat săptămâna trecută la Întâlnirea Bibliotecilor Publice, care a avut loc la Amsterdam. Printre acestea s-a numărat și Asociația Comunitățile Viitorului din România, o rețea de biblioteci care ia în serios problema discriminării, mi-a spus președinta asociației, Claudia Șerbănuță:
Claudia Șerbănuță (în mijloc) cu echipa ei de la Asociația Comunitățile Viitorului. © C.S.
„La nivel european, comunitatea romă este una dintre cele mai discriminate și se confruntă cu foarte multe probleme sociale. Iar în România lucrurile nu stau cu mult diferit; chiar aș putea spune că situația este mai gravă la noi.
Și, deși bibliotecile din România nu sunt prioritare ca pilon de dezvoltare comunitară, nu sunt văzute astfel, există bibliotecari care sunt foarte atenți la ceea ce se întâmplă în comunitate. De ceva timp, o mână de bibliotecari s-a hotărât să facă din bibliotecă un spațiu mai primitor, în care să vorbim despre cultura romă, în general. Nu despre stereotipuri, nu despre frici, ci despre ceea ce aduce cultura romă în comunitățile noastre.
Și asta prin cărți pentru copii. Cu alte cuvinte, Roma Education Fund și alte organizații din România încearcă de ceva timp să spună poveștile care vin din comunitatea romă, în moduri mai accesibile și mai plăcute. Doar că bibliotecile, neavând finanțare de ceva timp, nu prea reușesc să prioritizeze aceste cărți și să le aducă în biblioteci.
Și atunci noi, de la Asociația Comunităților Viitorului, am adoptat această poziție, în care încercăm să găsim resurse astfel încât să venim către biblioteci cu o colecție de cărți, una de jocuri și cu instruire, astfel încât, atunci când se adresează comunității lor, care include și familii de romi, să poată crea acest spațiu în care copiii să vină cu bucurie să citească și să se regăsească în personajele din cărțile aflate în bibliotecile noastre.
Dar cred că, înainte de bani, este vorba despre decizia noastră dacă ne dorim o Românie incluzivă. Aici mi se pare că noi nu am luat această decizie. După 1989, noi am vrut să nu ne mai fie foame și să nu ne mai fie frig și, în mare parte, am reușit, deși încă sunt copii cărora le este foame în România și le este frig. Cumva, ne-am concentrat pe noi ca indivizi și am uitat de noi ca comunități. Și aici am o mare frustrare legată de liderii din comunități, de primari și de consiliile locale, care, în momentul acesta, în care noi vorbim, discută să dea afară bibliotecara pentru că fac economie la buget.
Tocmai aceasta este discuția acum, la Amsterdam, unde la nivel european se spune cu voce puternică faptul că bibliotecile contează pentru toate problemele sociale care există și că pot ajuta dacă sunt ajutate și ele. În proiectul acesta, o bibliotecară a fost dată afară. Noi am instruit-o, am adus resurse în filiala din Medgidia și biblioteca se va închide. De la acea bibliotecă, două bibliotecare care au lucrat de-a lungul timpului în programele noastre, nu doar aici, nu mai sunt bibliotecare de două săptămâni. Medgidia nu are nevoie de biblioteci multiculturale și de oameni specializați care lucrează cu comunitatea? Și povestea aceasta se repetă la Bârlad, se repetă la Tecuci. Pot să înțeleg presiunea financiară, dar dacă ne dorim bani, îi găsim. Întrebarea este pentru ce ne dorim bani.
Și aș mai da un exemplu, apropo de bani: este proiectul PNRR pentru dezvoltarea abilităților digitale, care se desfășoară cu ajutorul bibliotecarilor în jumătate dintre județele țării. Sunt aproape 50.000 și cred că vor fi peste 50.000 de oameni instruiți în competențe digitale de bază și, în același timp, bibliotecarii care fac astfel de instruiri sunt amenințați că vor fi dați afară. Adică, haideți să ne hotărâm: vrem să dezvoltăm, vrem să investim în comunitate sau nu vrem?
Și dacă nu vrem, haideți să spunem că nu vrem și știm fiecare ce avem de făcut cu viața noastră mai departe. Dar noi ținem în șah niște profesioniști, nu îi finanțăm, nu îi ajutăm să se dezvolte profesional. Cum poate exista o bibliotecă în care, timp de mai bine de zece ani, nu ai primit bani de la primărie pentru a cumpăra cărți, indiferent de partid?”
Ascultati aici interviul integral cu Claudia Șerbănuță:
Dacă în cazul Asociației Comunitățile Viitorului vorbim despre o rețea de biblioteci, din județul Vâlcea a venit o bibliotecă din satul Mateești care, așa cum spune Mădălina Ciucu, își dorește să recroiască viitorul aducând la viață un meșteșug aproape pierdut: broderia.
Mădălina Ciucu de la The Stitch That Binds. © Claudia Marcu
„Am pornit de la ideea de a implementa un proiect verde. Se numește The Stitch That Binds – How a Village Is Reviving Through Embroidery and Care for Nature. În mare parte, am vrut să aducem comunitatea împreună, de la copii, tineri și adulți până la seniori, și să creăm lucruri noi din obiecte vechi, haine vechi și produse pe care nu le mai utilizează nimeni.”
Cum se materializează această provocare? Ce activități aveți?
“De la activități cu copiii la școală, unde am adus o mașină de brodat și o mașină de cusut, pe care copiii au putut să le folosească, până la activități de conștientizare privind protecția mediului. Mai mult decât atât, am încercat să le arătăm oamenilor că nu ar trebui să existe deșeuri. Că putem reutiliza aproape orice. Ceea ce arunci tu devine problema altcuiva. Pe acest principiu mergem și de aceea am decis să folosim lucruri vechi pentru a crea lucruri noi.”
Ce efect ați observat asupra comunității?
“La început, comunitatea a fost sceptică. Acum oamenii s-au obișnuit cu tot felul de proiecte pe care le avem și vin să îmi mulțumească, pentru că nu s-au gândit că poate cineva să creeze o comunitate la care să participe. Anul trecut am avut un proiect, High Digital, special pentru seniorii de peste 65 de ani. Anul acesta implementăm un proiect științific pentru copii și, de asemenea, un proiect de coding în parteneriat cu școala locală. Suntem implicați în câte puțin din toate, în măsura în care ne permite timpul.”
După această întâlnire de la Amsterdam, The European Challenge, provocarea europeană lansată de Fundația Culturală Europeană, va continua până în luna octombrie, însă colaborarea nu se oprește aici. O las pe Ruxandra Gîdei să încheie:
„În toamnă, în septembrie, invităm pe toată lumea să urmărească webinarele noastre, unde munca acestor biblioteci, prezentată în cadrul evenimentului, sperăm să ajungă la un public și mai larg online. Vor fi patru webinare diferite, din care sperăm că bibliotecari din toată Europa și nu numai vor putea învăța metode noi despre cum să se apropie mai ușor de comunități, cum să atragă parteneriate noi și multe alte lecții valoroase de la bibliotecari și lideri de comunitate din Europa.”
Ruxandra Gîdei, coordonator de programe European Cultural Foundation. ©Ridderhof Fotografie
