Carel Visser și părintele Brâncuși
Ultima Ilustrată din acest sezon este despre spiritul lui Brâncuși, care, pentru al patrulea an la rând, este prezent în expoziția de vară din grădinile Rijksmuseum din Amsterdam. Anul acesta sunt expuse lucrările artistului olandez Carel Visser, încă un sculptor pentru care întâlnirea cu Constantin Brâncuși a fost esențială pentru parcursul său artistic.
În 1954, Carel Visser l-a vizitat pe Brâncuși în atelierul său din Paris. L-au însoțit atunci soția sa și arhitectul Aldo van Eyck. Visser a povestit cum au bătut la ușa atelierului și cum, în ușa întredeschisă, a apărut o siluetă scundă, îmbrăcată într-un alb murdar și cu o căciulă pe cap. I-a întrebat de unde sunt și le-a spus să revină după o oră.
„Totul era acolo: acel cocoș, Coloana fără sfârșit, acele bănci și scaune făcute de Brâncuși. Atelierul era plin și totul se afla într-un echilibru perfect”, și-a amintit Carel Visser.
La fel ca Brâncuși, Visser a fost un realist profund, rebel și nonconformist. După acea vizită, Visser a devenit succesorul olandez al lui Brâncuși, consideră curatorul expoziției din Amsterdam, Jan Teeuwisse. Spre deosebire de contemporanii săi, Visser nu a ales bronzul, lemnul sau piatra, ci fierul industrial, oțelul și betonul, materiale rigide și imperfecte.
Dacă Brâncuși a fost mereu în căutarea esenței formei și a materialului, Visser a declarat că „nu caut o sculptură, ci sculptura”. Principala sa sursă de inspirație a fost natura. Visser se joacă mereu cu simetriile și asimetriile, cu rigiditatea materialelor și cu fragilitatea punctelor în care se întâlnesc elementele ce alcătuiesc sculpturile sale. Admirația pentru opera lui Brâncuși l-a însoțit constant pe Carel Visser și i-a schimbat nu numai viziunea despre sculptură, ci și modul în care și-a conectat sculpturile cu pământul. Brâncuși a fost primul care a acordat soclului o valoare independentă.
Lucrarea din expoziția de la Amsterdam care îmi amintește poate cel mai mult de Brâncuși si, din nou, de Coloana fără sfârșit este Scara lui Iacob, patriarhul care a visat să ajungă la cer. De altfel, unul dintre desenele realizate de Carel Visser în 1974 se intitulează simplu Brâncuși. Folosind creionul și tehnica colajului, artistul a transpus pe hârtie Coloana sculptorului român.
Brâncuși, Carel Visser, 1974, © RKD Nederland
Scara lui Jacob a fost realizată în 1955 pentru o expoziție din Rotterdam și are legătură cu educația creștină pe care Visser a primit-o în familie. Artistul a realizat din fier industrial opt semicercuri de un metru înălțime, așezate vertical unul peste altul. Cu cei 8 metri ai săi, Scara lui Iacob este cea mai înaltă sculptură realizată de Carel Visser.
Scara lui Iacob, Carel Visser, 1955, © Claudia Marcu
Modul în care a reușit să asambleze aceste elemente este foarte ingenios, spune curatorul expoziției, Jan Teeuwisse.
„Bucățile grele de fier sunt lipite între ele într-un singur punct și arată, dacă vreți, ca niște seceri. Când te uiți din anumite unghiuri, ai impresia că se răstoarnă, dar lucrarea este foarte ingenios asamblată. Mai mult decât atât, dacă stai în interiorul ei și privești spre cer, vezi cum se înșurubează în aer ca o scară care ar putea continua la infinit. Și, când menționezi infinitul, te gândești, în mod firesc, imediat și la Coloana infinită a lui Brâncuși.”
Notă:
În 2023, lucrarea Linia vieții a lui Richard Long, realizată în iarba din gradina muzeului mi-a amintit de Coloana fără sfârșit a lui Constantin Brâncuși. Două coloane în contrast: una orizontală, cealaltă verticală; una efemeră, cealaltă eternă.
Un an mai târziu, artistul coreean Lee Ufan spunea că este într-o continuă căutare a infinitului: „Infinitul este extensibil; cu ajutorul imaginației poți merge în orice direcție - sus, jos, la stânga, la dreapta. Infinitul nu are limite. De aceea este atât de important pentru mine.” Una dintre lucrările sale - Drumul cerului îngust - m-a dus cu gândul la coloana lui Brâncuși. O fâșie lungă și îngustă de iarbă din grădina muzeului a fost atunci decupată. În locul ei a fost montată o oglindă, marcată la mijloc de două pietre. În suprafața lucioasă astfel creată se oglindea cerul infinit.
În 2025 au fost expuse lucrări semnate de Isamu Noguchi, care a descoperit abstracția în atelierul lui Constantin Brâncuși. Formele și temele abordate de Brâncuși revin în opera lui Noguchi. De exemplu, lămpile Akari, în forme inspirate de Coloana fără sfârșit, au plutit ca un nor deasupra vizitatorilor în holul de intrare al muzeului.
stânga – Linia vieții, Richard Long, 2023, © Rijksmuseum
mijloc – Drumul cerului ingust Lee Ufan, 2018, ©Claudia Marcu
dreapta - Isamu Noguchi, Akari, Atrium Rijksmuseum, ©Claudia Marcu.
