Florile înseamnă viată
Când vine primăvara în Olanda,
când cresc lalelele parfumate,
este ca un colț de rai,
coborât aici pe pământ.
Coperta vinilului It’s Tulip time in Holland, 1915.
Richard A. Whiting a compus această melodie în 1915, pe versurile lui Dave Radford. Suntem în plin sezon al florilor din bulbi. Mai întâi ne-au dat binețe zambilele și narcisele, încet, încet apar și lalelele. Parcul Keukenhof s-a deschis, iar câmpurile din jurul lui sunt covoare colorate. V-ați gândit vreodată cum ar arăta viața fără flori? De fapt, ar exista viață fără flori? Pe o stelă din Egipt, datată 1539-1077 înainte de Hristos, unul dintre cele două personaje incrustate în piatră miroase o floare de lotus. În Egiptul Antic, floarea de lotus era sfântă. Simboliza viața și renașterea. Este cel mai vechi obiect pe care l-am găsit într-o expoziție extraordinară dedicată florilor.
„Floarea de lotus o vedem și la coloanele antice, la capiteluri, folosită ca decorație”, spune Joris Westerink, curatorul expoziției Flowers Forever de la Muzeul Kunsthal din Rotterdam.
Stelă Egypt, autor necunoscut, 1539-1077 b.Chr., © Claudia Marcu
Este o expoziție care acoperă o perioadă lungă de timp, cu obiecte foarte diferite: sculpturi, picturi, desene, afișe, obiecte din ceramică și porțelan, instalații de artă realizate de artiști contemporani, obiecte vestimentare, cărți. Vă puteți imagina că toate acestea sunt despre și cu flori?
“Ai putea spune că este o expoziție de istorie culturală despre flori. Am încercat, de fapt, să împărțim povestea florilor în mai multe capitole. De exemplu, este vorba despre flori și știință, despre natură și cultură, despre mitologie și religie, despre flori prețioase, despre limbajul florilor și, de asemenea, despre politică.”, adaugă Joris Westerink.
Să ne oprim puțin, de exemplu, la limbajul florilor. Multe partide politice folosesc în logo-ul lor o floare. De exemplu, trandafirul roșu. Oscar Wilde purta la rever o garoafă verde, simbol al identității queer. În unele limbi, florile sunt parte din expresii legate de pierderea virginității. De exemplu, în engleză, deflowering/deflorare.
Pentru mulți pictori ai secolului al 17-lea, florile au fost o sursă constantă de inspirație. Maria van Oosterwick, Willem van Aelst, Jan Davidsz. de Heem, Rachel Ruysch ne-au lăsat compoziții minunate, cu buchete generoase, dar imaginare. Dacă acum nu ne mirăm că putem, în plină vară, să oferim un buchet combinat de lalele și crizanteme, în urmă cu trei secole acest lucru era imposibil. Florile au fiecare sezonul lor. De exemplu, cel al lalelelor – flori din bulbi – este acum, de la jumătatea lui martie până la jumătatea lunii mai. Vincent van Gogh asocia laleaua cu lăcomia secolului al 17-lea, când am avut prima criză economică din lume. Bulbii de lalea ajunseseră atunci monedă de schimb, un adevărat bitcoin al secolului al 17-lea.
Alegorie Tulipmania, Jan Brueghel cel Tânăr, 1640, © Muzeul Frans Hals, Haarlem.
Dar sunt și artiști care au contribuit la dezvoltarea științei, cum a făcut-o Maria Sybilla Merian. Și-a ilustrat primele publicații despre flori și insecte, publicații care au apărut în 1679-1680. Cartea ei despre omizi are la bază 20 de ani de cercetare și a fost prima din lume care a descris metamorfoza acestora și legătura lor cu plantele. Și pentru că a venit vorba de metamorfoze: vă amintiți de povestea lui Narcis din Metamorfozele lui Ovidiu? Și așa ajungem la delicata Narcisă.
„Ceea ce conștientizez acum, după ce am lucrat la această expoziție, este că florile stau, de fapt, la baza a tot. O mare parte din hrana noastră provine din flori. Dacă aceste flori nu ar exista — și să nu uităm nici de insectele care le polenizează — am pierde o mare parte din sursa noastră de hrană. Nu ar mai fi posibil.”, mi-a mărturisit Joris Westerink, curatorul expoziției Flowers Forever de la Muzeul Kunsthal din Rotterdam.
