În așteptarea lui Cărtărescu

Mircea Cărtărescu va fi prezent în spațiul neerlandez săptămâna viitoare. Scriitorul român va avea întâlniri cu publicul în Haga, pe 31 martie, și Amsterdam, pe 1 aprilie. Am povestit deja, săptămâna trecută, într-o „Ilustrată din Amsterdam”, despre succesul scriitorului român în acest spațiu. Reacția unei cititoare m-a făcut să îmi deschid arhiva audio. Am reascultat un interviu cu Mircea Cărtărescu din 2017, care mi-a plăcut foarte mult și m-am gândit să îl reiau pe această pagină. Îl puteți citi mai jos, dar vă va cuceri dacă îl ascultați în vocea caldă și muzicală a lui Mircea Cărtărescu.

2017.01.23 - Ilustrată din Amsterdam - Mircea Cărtărescu despre urbea preferată - RRC OV

Dacă ar fi să vă faceți orașul dumneavoastră, ce ați lua din diferite orașe care vă plac din lume pe care le-ați văzut? Cum ar arăta orașul dumneavoastră? 

În primul rând, eu nu vreau să trăiesc într-un oraș. Nu mă simt foarte bine unde stau, în afara orașului, în orice caz. De altfel, idealul meu este să mă-nfund într-o văgăună la țară, undeva, într-un peisaj frumos, bucolic și să-mi sfârșesc zilele acolo.

Dar, dacă m-ați întrebat, metropola ideală pentru mine ar fi o combinație între cele mai frumoase orașe pe care eu le-am văzut vreodată și pe locul întâi, fără nici o urmă de îndoială, ar fi San Francisco. San Francisco mai mult decât m-a impresionat, m-a izbit cu toată forța lui când l-am văzut prima dată, acum mai bine de 20 de ani. Apoi aș alege tot un oraș american, absolut întâmplător, New Orleans.

Și apoi, mutându-ne pe bătrânul continent, fără îndoială, unul dintre favoritele mele, din totdeauna, a fost Amsterdam. Sunt orașe atipice. Noi, când vorbim de metropole, ne închipuim aglomerări urbane post-apocaliptice, să spunem așa, sau post-atomice, ceva înspăimântător, cu poluare, cu zgârie-norii aceia care întunecă totul, fac niște umbre de nu mai crește nimic.

Și orașele pe care eu vi le-am menționat sunt orice, dar nu asta. Sunt orașe vesele. Sunt orașe în care se trăiește o mare bucurie, o mare plăcere.

Iar Amsterdamul, după mine, nu e de pe acest pământ. Este o combinație, o alternare de pânze de apă și de, dacă am zis pânze de apă, să spun de, știu eu, butaforie citadină, cum nu mai găsești niciodată și niciunde. Am avut bucuria să stau acum de-asemenea foarte multă vreme, un an și ceva la Amsterdam și a fost una dintre perioadele cele mai frumoase ale vieții mele.

Și v-a inspirat Amsterdamul.

Am scris mult despre Amsterdam după aceea, fără să mă aștept. Eu, când merg într-un loc nou, nu mă gândesc că am să scriu despre el. Îl respir, mă impregnez de el. Dar se pare că mi-a pătruns și în vise și în subconștiente, în așa fel încât am scris, într-adevăr, mult. În volumul 2 din Orbitor există părți foarte mari despre Amsterdam. 

Acum Orbitor este tradus în limba Amsterdamului, în limba neerlandeză, să nu spun olandeză, că mă corectează Jan Willem Bos.

Este cea mai frumoasă ediție a trilogiei mele și aș spune este cea mai frumoasă carte, ca aspect, din toate cărțile care mi s-au tradus vreodată. Ultima parte a fost denumită de ei Monumentul și, într-adevăr, este o ediție monumentală. Este foarte mare, formatul e foarte mare, cărțile sunt foarte groase, hârtia este foarte bună, chiar ilustrația copertei este deosebită, așa încât sunt foarte mândru de această ediție și le mulțumesc tinerilor și entuziaștilor redactori de la De Bezige Bij care mi-au editat și apoi mi-au publicat această carte.

Suntem totuși la Haga, participați la acest festival destul de interesant, cu teme foarte interesante, aș spune eu. Ați pregătit ceva special pentru festival? 

Într-adevăr, e un festival deosebit, un festival în care nu se citește, propriu zis, literatură, ci se discută despre literatură și despre câte în lună și în stele, aș spune eu. Până acum, dimineața asta discuțiile au fost mai ales ideologice și politice, având în vedere ziua în care suntem, înscăunarea lui Donald Trump și așa mai departe, dar vor fi discuții cu adevărat foarte frumoase, adică sunt niște teme atât de imaginative cum rar am întâlnit la festivaluri.

Una dintre ele este despre orașele sau locurile imaginare, ni s-a cerut să inventăm un astfel de loc sau o astfel de urbe, să zicem așa, care nu există decât în mintea noastră, dar numai într-o pagină și jumătate. Deci aceasta a fost limita, așa încât eu personal, cu textul meu, m-am străduit să mă concentrez cât de tare am fost în stare. 

Ce ați spus în urbea dumneavoastră? 

Este ceva care-mi place, este un vis recurent al meu despre un oraș, pe care-l vizitez cam odată la trei luni, așa, noaptea, dar care nu există, el există numai în mintea mea, în visele mele.

Și apoi este această temă despre cartea vieții mele, cartea care mi-a influențat cel mai tare existența. Aici, mie, întrebarea mi s-a părut absurdă, pentru că eu nu am o carte care să fie fundamentală, am sute de cărți, sute de cărți pe care le iubesc la fel. Și atunci, știți ce am făcut? Am închis pur și simplu ochii și m-am dus cu degetul înainte spre biblioteca mea din living, de acasă, și pe care coperta am pus degetul, am zis aceasta va fi cartea, despre asta am să vorbesc.

Și întâmplarea a făcut să fie o carte a lui Thomas Mann, pe care eu o iubesc foarte mult, cu adevărat, și anume Muntele Vrăjit.

N-a fost rea alegerea degetului.

N-a fost rea, dar aș spune că oricare altă ar fi fost la fel de bună.

Mulțumesc foarte mult, domnule Cărtărescu, și mult succes. 

Cu multă bucurie, doamnă, și cele bune ascultătorilor noștri.