Succesul lui Cărtărescu în spațiul neerlandez
Rețeaua de librării Scheltema este printre cele mai cunoscute și frecventate din Amsterdam. Zilele trecute, m-am oprit la una la cea din centrul orașului, așa cum fac de fiecare dată când mă aflu în apropierea Pieței Dam. Căutam ultima carte a lui Mircea Cărtărescu tradusă în neerlandeză, Theodorus. Și am găsit-o între volumul lui Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor, și cel de debut al scriitoarei americane de origine italiană Costanza Casati, Klytaimnestra. Scriitorul român va fi prezent în spațiul neerlandez săptămâna viitoare. Înaintea întâlnirilor cu publicul din Belgia și Olanda m-am gândit să vorbesc despre popularitatea lui Cărtărescu în acest spațiu cu Jan Willem Bos, cel care, de peste patru decenii, traduce literatura de limbă română, dar și cu doi critici literari.
Raftul cu Theodoros din librăria Scheltema din Amsterdam. ©Claudia Marcu
Dar cum măsurăm popularitatea unui autor? După vânzări, după recenziile apărute în diverse publicații, după fan-cluburi? Pe o piață extrem de aglomerată, numărul de exemplare vândute nu este întotdeauna foarte relevant, spune Maria Vlaar, critic literar din Amsterdam, printre primii care au scris despre Cărtărescu în presa olandeză.
“În opinia mea, Cărtărescu este cu siguranță popular în Olanda și în Flandra. Eu scriu și pentru un ziar flamand, deși locuiesc în Amsterdam. Este cu adevărat popular în rândul intelectualilor. Și asta e altceva decât a fi popular în librării. Nu se vând poate foarte multe exemplare ale cărților lui. De altfel, este greu să ajungi în listele de bestselleruri din Olanda, unde este foarte puțină ficțiune, foarte puține romane. Aceste liste sunt dominate mai ales de cărți de non-ficțiune despre fotbaliști. Așadar, dacă ar fi să comparăm după acest criteriu, nu putem vorbi despre popularitate. Dar putem vorbi despre aprecierea intelectuală a operei sale. Și aceasta este foarte importantă. Și este mare.
Și de ce? Cred că după căderea Zidului a apărut, în mod firesc, mult interes în Olanda pentru scriitorii est-europeni. Au fost publicați mulți dintre ei. Cărtărescu a cunoscut succesul ceva mai târziu. Dar cred că felul în care descrie el experiența postcomunismului, privind înapoi la copilăria trăită sub jugul comunist, a stârnit un interes enorm în Olanda. Și el descrie toate acestea atât de viu și cu atâta cunoaștere a istoriei. Reușește să creeze o lume atât de puternică încât, ca cititor, o simți aproape fizic.
El oferă, desigur, o perspectivă diferită pentru cititorul olandez. Este foarte „ne-olandez”, ca să spunem așa. Literatura olandeză este cunoscută pentru caracterul ei destul de realist. Trebuie să fie aproape de realitatea cotidiană, să vorbească despre lucruri obișnuite din viață. Dar el face exact opusul. Scrie cărți foarte voluminoase, ceea ce nu este foarte obișnuit în literatura olandeză, și creează lumi complet noi. Există și un fel de fascinație pentru „exotic”, chiar dacă e un cuvânt poate ciudat de folosit, care îi atrage pe cititorii olandezi.”
Tânărul critic literar flamand Jonathan van der Horst este convins că „traducătorul său a avut un rol foarte important în promovarea și publicarea operelor sale în neerlandeză. Cred că fără efortul acestuia, Cărtărescu nu ar fi fost atât de cunoscut aici.”
Iată cum încheie Van der Horst recenzia despre Theodorus, singura carte semnată de Cărtărescu pe care a citit-o până în prezent:
“Ce bogăție că astfel de cărți exuberante, încăpățânate și fără compromisuri mai sunt scrise într-o lume în care totul trebuie să fie mai rapid, mai direct și mai comercial. Ce bogăție că există traducători precum Jan Willem Bos, care reușesc să redea atât de strălucit și fluid în olandeză limbajul încăpățânat și bizar al lui Cărtărescu. […] Ce bogăție că putem coborî atât de adânc în mintea umană, cu toate slăbiciunile, curiozitățile și excentricitățile ei. Ce bogăție! Ce bogăție! Ce bogăție!”
La fel ca româna, limba neerlandeză are undeva între 25 și 30 de milioane de vorbitori în întreaga lume. Asta înseamnă un potențial asemănător de cititori pentru literatura în ambele limbi. Puțin peste 100 de autori olandezi și flamanzi au fost traduși în limba română. Numărul autorilor români traduși în neerlandeză este însă mult mai mic. Nu am găsit o statistică oficială, dar cunosc cel puțin 20 de nume de autori români cunoscuți astăzi de cititorii din spațiul neerlandez. Aceste traduceri le datorăm aproape în totalitate lui Jan Willem Bos, care de peste patru decenii are o preocupare constantă: literatura de limbă română. Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Varujan Vosganian, Mihail Sebastian, Norman Manea, Sorin Titel, Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana, Liliana Corobca, Mateiu Caragiale sunt doar câteva exemple. Și totuși, Jan Willem Bos este cunoscut mai ales ca traducătorul lui Mircea Cărtărescu.
„Prima traducere care a apărut din opera lui Mircea Cărtărescu a fost Travesti, care a apărut la începutul anilor ’90 la editura Meulenhoff din Amsterdam. Nu știu cât de mare a fost succesul, dar în orice caz s-a publicat. După care a apărut Orbitor (în România). Și după ce au apărut cele trei volume am încercat și eu să găsesc o editură. Am vorbit cu mai mulți editori și toți, aflând că este vorba de o carte de 1.480 de pagini, m-au dat afară pe ușă. Au zis că din română nu publicăm noi așa ceva. Până în momentul în care Cărtărescu a avut un mare succes cu publicarea primului volum în Germania. A avut recenzii foarte, foarte bune în Frankfurter Allgemeine Zeitung, și Gerhardt Csejka, cu care am fost în relație de prietenie, a luat cel mai mare premiu pentru traducere literară din Germania. Și după aceea, într-o săptămână, și nu exagerez, am fost sunat de cinci edituri din Olanda care m-au întrebat dacă am timp de un volum Cărtărescu.
M-am bucurat foarte tare, dar totuși s-a ezitat un pic, în sensul că volumul întâi – Știutorii – nu a fost publicat ca primul volum dintr-o trilogie. S-a cam ascuns acest lucru. Îți dai seama numai la ultima pagină, că scrie că este sfârșitul primului volum.
El are o reputație foarte, foarte mare în lumea literară. Am cunoscut-o și pe Olga Tokarczuk, care l-a lăudat; și după ce a luat ea premiul Nobel i-a spus lui Cărtărescu: Stai că-ți vine și ție rândul. El e foarte apreciat, dar, într-adevăr, nu este un autor pentru marele public. E un autor pentru cei care cunosc literatura, iubesc literatura și cărora nu le este frică de o carte de 1.480 de pagini.
Cei de la editura De Bezige Bij îl apreciază foarte mult pe Cărtărescu. Chiar am vorbit deja cu cineva din cadrul editurii despre următoarea traducere din Cărtărescu. Au zis că mai stăm puțin să vedem cum merge cu Theodorus. Ei au toată ambiția să continue să îl publice pe Cărtărescu. Avem nevoie de sprijinul din partea ICR-ului, care are acest program prin care subvenționează traducerile din literatura română. Editurile au nevoie de acest sprijin financiar. Dacă se primește acest sprijin, cred că se va face loc și pentru următorul roman Cărtărescu. Țin minte că acum câțiva ani i-am spus lui Mircea: Sper să am eu puterea să mai traduc cărțile tale. El a zis: Atât timp cât am eu puterea să le scriu, o să ai tu puterea să le traduci.”
Jan Willem Bos. © Cornelia Golna
Atât Jonathan van der Horst, cât și Maria Vlaar consideră că scriitorul român merită cu prisosință un Premiu Nobel pentru literatură. Maria Vlaar mi-a spus că avea deja articolul pregătit pentru publicația flamandă De Standaard, așteptând doar anunțul oficial.
„Pentru mine, el este unul dintre cei mai buni, poate chiar cel mai bun scriitor european. Lumile pe care le creează, aproape ca un zeu, sunt extraordinare. Sunt locuri în care te poți pierde complet ca cititor. Și aceasta este o realizare intelectuală uriașă. După căderea Zidului, au fost traduse destul de multe opere ale autorilor est-europeni. Au fost și autori polonezi, maghiari și cehi foarte interesanți. Dar cred că acest interes a scăzut la editurile olandeze. Este un fenomen ciclic: la un moment dat, piața olandeză își mută atenția către alte regiuni și alte experiențe. Experiența postcomunistă, prezentă în multă literatură est-europeană, a devenit, într-un fel, saturată.
Totuși, cred că opera lui Cărtărescu depășește această categorie. Nu mai poate fi privită doar ca literatură postcomunistă; merge mult dincolo de asta. El creează o lume aproape în stilul lui James Joyce, dar introduce și elemente de realism magic. Imaginația lui este extraordinară. Amploarea lumii pe care o creează impresionează profund cititorii. Dar trebuie să depui și un efort ca cititor. În Olanda există mulți cititori care preferă lecturi mai ușoare, ceea ce este perfect în regulă. În cazul lui, însă, este nevoie de muncă intelectuală. Trebuie să faci un pas mare, să te lași cu adevărat absorbit de acea lume. Este un pas intelectual, dar poate și unul emoțional.”
Maria Vlaar cu Mircea Cartarescu. Passaporta Festival Bruxelles, 2013. © arhiva personală MV.
Este oare Mircea Cărtărescu un nume suficient de puternic să deschidă ușa editurilor olandeze și flamanzi pentru alți autori de limbă română? Situația din ultimii ani pare foarte diferită de perioada când Jan Willem Bos batea la ușile editurilor încercând să convingă să publice un autor sau altul. Și totuși...
„Este greu de spus dacă este o schimbare permanentă, dar constatăm că literatura română merge foarte bine. În Olanda este și mulțumită colegelor mele Charlotte van Rooden, care are deja patru traduceri făcute din literatura română și mulți autori din Basarabia. Ea este foarte energică și a reușit să publice și la unele edituri unde nu au mai apărut alți scriitori români. Eu mă bucur că peste o lună va apărea și la editura Prometheus cartea Montana de Alexandru Popescu, un tânăr scriitor din Republica Moldova, stabilit în Marea Britanie. Este o editură care până acum nu a publicat literatura română, deci sunt mereu alte deschideri.”
Notă:
©ICR Bruxelles
Datorită Institutului Cultural Român (ICR) de la Bruxelles, Mircea Cărtărescu va avea câteva întâlniri cu cititorii din spațiul Benelux. Punctul de plecare este apariția traducerilor în franceză și neerlandeză ale romanului Theodorus, publicat de editurile Noir sur Blanc și De Bezige Bij.
Vineri, 27 martie, de la ora 19:00, pe scena Culture, Je t’aime: dezbatere despre romanul Theodorus, moderată de Emiel Roothoop.
Marți, 31 martie, de la ora 20:00, la Crossing Border în Haga.
Miercuri, 1 aprilie, de la ora 20:30, la De Balie în Amsterdam: împreună cu Jan Willem Bos și cu moderatorul Remo Verdickt.
Maria Vlaar. © Jan Baeke
Maria Vlaar este critic literar și colaborează cu diferite publicații din Olanda și Belgia, precum De Groene Amsterdammer și De Standaard. Pe Mircea Cărtărescu l-a întâlnit în diferite ocazii pentru interviuri sau la festivaluri de literatură. La Passa Porta în Bruxelles a organizat un program cu Cărtărescu și Erwin Mortier, autor flamand, abordând modul în care creezi o imagine a lui Dumnezeu în cărți și cum împletești în aceasta amintiri din viața personală sau din istoria familiei. Maria Vlaar: „Îmi amintesc că a fost o conversație minunată, la un nivel foarte înalt. Nu ai ocazia des să ai astfel de discuții pe scenă. L-am invitat și la festivalul Winternachten din Haga, unde am organizat de mai multe ori sesiuni literare. În opinia mea este poate cel mai bun autor european. Mi se pare extraordinar.”
Jonathan van der Horst. © arhiva personală JvdH
Jonathan van der Horst este critic literar activ în Belgia flamandă. A fost rugat să recenzeze Theodorus pentru o platformă literară. “Cărtărescu nu este un autor ușor,” spune Van der Horst, “sunt cărți foarte groase, fraze lungi, cu multe fire narative și mereu elemente noi. În Olanda, literatura cunoscută e adesea realistă, psihologică și profundă, dar limitată la realitate. În contrast, Cărtărescu își permite libertatea de a lăsa imaginația să zburde.”
